UNU

Charlie-Bella-charlie-swan-and-bella-swan-15910236-720-479

Bella’s perspective:

Acum sunt convinsa… Lumina luniii are puteri speciale peste tot, chiar si in  Beverly Hills unde totul era stralucitor indiferent de pretul sau.
Sa luam exemplu noaptea aceasta! Ochii ametitor de albastri imi zambeau fermecator din spatele suvitelor brunete si rebele. Era posibil oare?!
Josh Tilton.
Baiatul sezonului, vanat de toate fetele clasei a unsprezecea, statea chiar in fata mea, aratand senzational imbracat in jeansii aia negri cu tricoul alb mulat pe pieptul lui aratos. El insusi era sub vraja acum, smulgand din tufa de trandafiri din fata propriei mele case, un boboc de trandafir  perfect rosu.

-Pentru tine, Bella! incepuse sa-si frece nasul de gatul meu. Se purta mai romantic decat o facuse in toata viata lui! Am mirosit floarea privind in acele doua oceane delicioase.

”Oh, Bella, nu fi prostuta! NU te poti indragosti…din nou!”

-Deci…ma gandeam ca noi doi am putea…stii tu, merge la bal impreuna? ”DA”, o spuse! O SPUSE! 

Eram oficial ametita de el. Eram pe cale sa devin partenera lui, ba chiar uitasem ca ma intalnisem cu el pentru a-i face in ciuda lui Sophie. Nici macar nu stie cata dreptate avea cand povestea despre el la ora de sport…„Ochii lui… si mirosul, absolut delicioase!”

„Oh, draga mea, Sophie! De ai sti tu numai cata dreptate ai.”

Putea fi viata mea mai buna de atat? Baiatul perfect in seara perfecta, nici macar nu-i mai spusesem ca mama mea vitrega avea sa-si piarda mintile daca-l va gasi aici in curtea ei minunata de trandafiri sangerii, caci senzatia de lesin din capul pieptului tocmai se intesifica cand imi cuprinse obrazul cu mana lui calda.

-Accepti? insista el apropiindu-si buzele de ale mele.

Ceva se intampla. era ca si cum totul s-ar fi petrecut pe viteza mica a unui aparat de proiectie ieftin si vechi. In ciuda atmosferii si a felului in care acest baiat perfect ma facea sa ma simt, aveam un sentiment al naibii de prost. Tata nu era acasa cu siguranta, si-ar fi facut aparitia de mult inainte de ora doisprezece sa ma certe ca inca sunt afara, iar Addison probabil dormea, dar ceva ce avea sa se intample ma nelinstea si parca-mi oprea buzele sa se miste incat sa fie in stare sa articuleze un nenorocit de „DA”.

Totul parea ca revine la normal in jurul nostru. Vraja fusese rupta. Stiam asta. Simteam asta. Era ca in basme cand vrajitoarea cea rea isi facuse simtita prezenta, iar mama mea vitrega, careia tata ii spunea intr-un mod foarte scarbos -Iepurasule- traversa peluza tunsa spre noi…

-Pleaca imediat de langa acel baiat! a tipar ea, punand accent pe cuvantul ”imediat”.

-Glumesti, asa-i? am intrebat sarcastic. Sunt destul de mare incat sa discut cu un baiat de la scoala.

-Bineinteles ca nu! Strege-o, Romeo! a spus autoritara, iar el s-a indepartat brusc de mine cu zece pasi.

-Domane, permiteti-mi sa va explic…

-Nu este nevoie, am vazut perfect ce s-a petrecut, iar tu ai face bine sa fugi cat mai poti daca nu vrei sa sun la politie si sa le spun cum seduci tu o fata sub optisprezece ani la miezul noptii!

La auzul vorbelor ei s-a indepartat si mai mult, mimand un simplu „scuze”, stergand-o spre masina lui. Ce idiot! Trandafirul ii alunecase din maini si acum zacea pe trotuar, iar eu m-am dus sa-l culeg, dar Addison m-a prins de un brat si m-a tras in casa.

-Esti de-a dreptul nebuna, Addison! am tipat, trantindu-ma pe scaunul de la masa din living de sub imensul candelabru de cristal, comandat chiar de ea si platit din banii tatlui meu.

De cand lipitoarea asta se infiintase in casa noastra, nici macar nu mi mai recunosteam tatal, daramite obiectele din casa. Schimbase tot si la fel facuse si cu tata, dar cu mine nu-i mergea asa. Nu acum cand aproape implineam fericita varsta de optsprezece ani.

-Fetelor? Bella? Ce faci tu aici? Acum ai ajuns? asta e tata. Omul de afaceri Swan nu putea veni acasa decat dupa miezul noptii, fiind prins in atatea sedinte si receptii pentru oameni de afaceri, dar avea grija sa-si mustre fiica cu orice ocazie.

-O iubitule! si-a subtiat vocea Addison.

-Buna, tata, am spus, pregatindu-mi pledoaria pentru ceea ce va urma. Nu, tati. Tehnic, vorbind sunt acasa de o ra si jumatate. Stii baiatul ala de care ti-am spus vineri? De Josh? Ne-am plimbat pana in parc cu rolele si a fost dragut sa ma conduca acasa, pentru ca era intuneric, dar Addie a inteles de-a dreptul gresit!

-Te saruti cu el sub clar de luna si tot eu sunt nebuna? a ripostat, privindu-l pe tatal meu cu subinteles.

-Bella, am mai discutat despre asta…

Inainte sa continuie am ridicat o mana:

-Inainte sa continui, mentionez ca Josh este un biat foarte educat serios, tati! Si chiar nu s-a intamplat nimic, s-a aplecat sa ma sarute pe obraz! Nici nu se compara cu povestea cu Wes,, jur!

-Bella, draga mea. Tu inca esti doar o copila. Nu trebuie sa salvezi tu lumea! Si nu te poti bizui pe primele tale impresii despre acesti… baieti, a dictat seful Swan.

Si-a tras un scaun la masa si s-a asezat in fata mea alaturi de Addison, care-l tinea de o mana, semn al uniunii lor nu doar in pat ci si in decizii… Ce patetic!

-De ce spui asta? Am intotdeauna o intuitie exceptionala cu privire la oamnei, am spus privind-o pe Addison.

-Nu poti continua asa! Nu stiu ce sa ma mai fac cu tine, scumpo! Dragostea nu este ceva atat de simplu, sa te implici asa intr-o relatie, fara ca macar sa te gandesti la consecinte… Si in plus nu vreau ca niciunul din acesti baieti sa te atinga hmm… in vreun fel. Trebuie sa te comporti cu responsabilitate.

Tot timpul cat vorbise ma privise cu privirea acea sfarsita, de tata care incearca sa-si apere micuta lui fiica si care pe mine ma facea sa ma simt handicapata, ca si cum nu eram in stare sa-mi port de grija.

-Parca era vorba ca ai sa reflectezi asupra deciziilor si faptelor tale.

-Dar tata! Nu s-a intamplat nimic, jur! Stii ca avea de gand sa ma invite la bal? Nici macar nu am apucat sa-i raspund invitatiei!

-Ai fost cu el toata dupa-amiaza si de abia acum s-a gandit sa te intrebe? a ridicat o spranceana la mine sceptic. Dar sa lasam asta. Ai mintit, Bella. Addison m-a sunat dimineata si m-a anuntat ca mergi in parc cu prietenle tale.

-Dar… si ele erau pe acolo, am inventat.

-Ma tem ca nu te pot lasa la bal…

-Nu, tati! l-am implorat. Orice, dar nu asta. Deja mi-am cumparat rochia!

-O poti purta alata data, a zis prompt. Stii ce? Am mai discutat si cu Addison, iar noi credem ca esti distrasa, poate ti-ar prinde bine o pauza, draga.

-Vara aproape ca a sosit, voi avea doua luni de vacanta. La ce te referi?

-Scumpo, a inceput fals Addison. Eu si tatal tau credem ca ai nevoie de o perioada departe de acest oras, de zgomotul acesta…

-Voi fi, am intrerupt-o. Adica eu si prietenele mele planuim o excursie in Cabo.

-Nu. Charlie? si-a pus ghearele peste umarul tatalui meu, privindu l cu subinteles.

-Aaa… am tot discutat si credem ca putin aer curat de munte nu ti-ar strica, a afirmat si mi-a intins de nicaieri un pliant verde cu ilustratii.

„Tabara Semilunii. Ofera cele mai bune condidii de terapie la distanta pentru adolescenti…”

-Hei, tati, dar stai! Doar nu crezi ca eu am nevoie de consiliere, asa-i?

-Scumpo, Vor fi cluburi de lectura, cum iti place tie, arta, mestesuguri! Si putina disciplina! Va fi benefic! a zis tata.

-Tata, am spus intr-o ultima incercare de a-mi salva pielea. Eu… ei bine, eu stiu ca nu am fost chiar fiica perfecta in ultimul timp, dar asta nu inseamna ca nu ma pot schimba. Iti promit ca voi respecta…

Zambetul idiot al lui Addison imi sugera ceva de genul ca nu aveam scapare si ca sunt deja ca si placata. Imi imploram tatal din priviri, dar acesta era sedata de aceasta maniaca care-si spunea sotia lui! Era scandalos ceea ce mi se intampla si cum viata mea se ducea de rapa. Cum voi supravietui unei asemenea tabere? Oare era nebun?

-Nu ma obliga tata, am spus si am mai aruncat o singura privire asupra ilustratiilor…

Chipuri vesele de adolescenti radeau din poze, erau pe marginea unui lac si cantau, iar in alta frigeau nalbe in jurul focului de tabara, iar directorul ei, cel care se numea Winters si a carui poza aproape intra in formatul brosurii, dadu-se chiar si un comunicat:

In inima padurilor din Oregon, scopul nostru nu este sa-i schimbam pe tineri in ceea ce cred parintii lor ca trebuie sa foe, ci sa le aprofundam cunoasterea de sine si sa inteleaga cine sunt ei de fapt cu ajutorul si prin intermediul unor activitati traditionaliste artistice specifice ce se petrec in fiecare vara aici, in Tabara Semilunii”

Ce sarada ieftina!

-Disciplina? Reeducare? m-am cutremurat eu.

-Haide, iubito, te vei distra. Voi fi multi copii…

-Am sunat deja la tabara, draga. Am aranjat totul totul! Au spus ca au un loc si pentru tine. Nu e minunat?

-MA TRIMITI IN TABARA DE REEDUCARE?

__________________________

Mentionez ca acesta este un UPDATE a ceea ce a fost o data primul capitol al acestui fan-fic. Se pare ca am gasit un scurt ragaz si putina rabdare sa recitesc tot ce am scris si am decis sa fac aceste schimbari care vor aparea saptamanal la toate capitolele.

Va multumesc pentru intelegere.

sonia

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s