Cap.24 – To be strong

Bella Pov:

Durererea era naucitoare.

Nu puteam intelege sau distinge unde eram, cine era in jurul meu sau ce se intampla cu mine.
Irealitatea era neagra si nu durea atat de mult… era mai degraba amortire.
In realitate ma simteam de o mie de ori mai rau… imi simteam corpul snopit si plesnit si scufundat in acid. Ma zvarcoleam si ma rasuceam din cauza durerii coplesitoare. Dar in adancul sufletului meu stiam ca inafara de aceasta realitate exista ceva ce conteaza mult mai mult, insa nu imi aminteam ce anume. Fusesem inconjurata de zambete, de oameni pe care ii iubesc, de lucrul de care nu imi aminteam ce ma facea asa fericita si apoi realitatea m-a lovit mult prea repede decat mi-as fi dorit. Lucrul acela minor ma aduse in acest moment. In agonie.

Intunericul ma cuprinse atunci, apoi disparuse, dar il inlocuise un val de tortura. Ma mai inecasem odata in durere, cel putin asta imi aminteam, dar stiam ca nu era ca acum. Acum durea, ardea si sfasia. Parti din mine se rupeau. Pantecele ma ardea. In mod normal mi l-as fi aparat cu toata fiinta mea, dar acum nu puteam din pricina intunericului si durerii paralizante. Trupul imi era sfasiat.

Un alt val de intuneric.

Si apoi voci.

-Placenta s-a desprins! a strigat o voce masculina panicata.

Nu stiam exact ce inseamna acest lucru, sau poate poate ca bebelusul , bebelusul meu murea in mine si eu nu puteam face nimic!

Voiam sa-l protejez! Sa fie in diguranta! Voiam ca micutul meu Edward sa fie bine, dar eram mult prea salbita.

Cat timp a trcut de atunci? Minute sau ore? Zaceam asta era cuvantul…

-Bella, ramai cu mine! Ma auzi? Nu pot suporta gandul ca tu nu existi! Inima ta trebuie sa bata! Sa bata, ma auzi? Ramai iubito! cel mai frumos glas, glasul lui Edward! Iubito, imi pare rau pentru toate cele petrecute, au fost inscenari! Te iubesc si voi fi cu tine petru totdeauna, dar te rog deschide ochii!

Doream cu toata fiinta mea amortita, sa-i pot spune, cat de proasta am fost! In fiecare clipa! incepand cu faptul ca i-am ascultat falsa conversatie a Taniei la mall, ca nu am vrut sa-l ascult pe el, pe viitorul meu logodnic , ca am suferit ca o proasta respingandu-l iar si iar si in cele din uram ca ma fost attat de idioata sa-i deschid usa si sa-i cred sarada! Voiam sa-i pot spune, dar in schimb am fost acoperita de un alt val de intuneric. NU! Trebuie sa ies! sa ies! Dar dogoarea nesfarsita continua sa isi face de cap!

Poate trecuse ore, zile sau saptamani, dar eu tot simteam mistuiala focului, si totusi timpul incepuse sa semene a ceva, prindea forma si aveam speranta zilei de maine! Si imi amintisem de ce nu trebuie sa tip!  Imi aminteam  otivul pentru care ma angajasem sa indur toata aceasta agonie insuportabila. Imi amintisem ca desi parea imposibil exista ceva pentru care sa lupt si pentru mine existau chiar doua lucruri! Bebelusul meu si mana care a stat incontinuu lipita de a mea, mana lui Edward, care doar pentru ca a indurat toate cele facute de Tanya si pentru ca e aici cu mine mi-a dovedit ca ma iubeste!

Acum imi puteam numara si respiratiile in ciuda faptului ca erau slabe si joase. Deveneam mai puternica, iar gandurile mai coerente si chiar puteam percepe zgomotele din jur.

-Tot nici o schimbare?

-Nu.

-Ei bine pare a fi stabila, se va trezi, asta e sigur, dar… dar bebelusul, ei bine va fi greu prentru ea sa afle vestea…

-Si pentru mine a fost tata! era Edward, parea suparat! Suparat din cale afara! Ce veste? De ce ar fi gre pentru mine? Bebelusul e in regula, nu-i asa? Nu? Apoi o rasuflare delicata si o apasare pe pielea mea arsa si pasii lui Carlisle indepartandu-se. Bella? Iubire ma auzi? Ma poti prinde de mana?

Am incercat sa-mi misc degetele… si apoi am vazut.

Totul limpede. Clar. Conturat. Edward!

-Multumesc cerului! a rasuflat usurat in timp ce eu m-am ridicat in capul oaselor.

M-a strans puternic si mi-a sarutat crstetul capului in ciuda firelor si a aparatelor la care eram conectata. Simteam cum ma reintregesc pentru un moment.

-Edward… am fost asa oarba! Tanya si …

-Shhh, ma alina ingerul meu. Iubito nu mai trebuie sa iti ceri iertare si sa spui nimic!  Nu mai conteaza decat ca tu esti bine!

-Edward, spune-mi ca nu-mi porti pica! Spune-mi ca ma iubesti si ca tot ce spunea Tanya era o minciuna incaracata de ura ei! lacrimile incepusera sa-mi traverseze cu repeziciune obrajii.

-Te iubesc!

-Si eu!

Am petrecut asa mult timp imbratisati, incercand sa ne regasim in tacere.

-Cum e copilul?

-Iubiito…

-Ce e?

-Micutul nostru e e …. mai degraba nu mai e.

-Poftim?

Edward Pov:

Mi se rupea inima sa o vad asa, dar stiu ca nu aveam cum sa o ajut decat sa-i fiu alaturi. Trebuia sa fiu mai puternic. Si chiar atunci a intrat Carlisle.

-Scumpo! a zis mergand direct spre Bella mea si mangaindu-i crestetul. Sa inteleg ca ai aflat scumpete…

-Carlisle… de ce? De ce?

-Scumpo, s-a intamplat, mii de femei sunt in situatia ta, exista tratamente, mai sunt sanse scumpete!

-Tra tratamente?

-Da iubito…

-Bella! O mare de parinti si prieteni au invadat incaperea.

-Iubta mea esti bine? intrebase Renee.

-Oarecum, mama… Ma bucur sa te vad. a raspuns ingerul meu cu lacrimi in ochi.

-Stai asa! Cum adica oarecum? Carlisle? intrebase si Charlie.

-Bella a pierdut sarcina in urma unei sangerari pe parcursul operatiei… incepuse sa explice Calisle , dar nu apuse sa si termine.

-O Doamne! exclamase mama Bellei.

-Renee, nu te teme mai exista tratamente si multe alte metode!

-Deci nu va mai putea ramana insarcinta in mod natural?

-Nu… dar bineinteles, daca sunt hotarati si oricand vor dori ei, vom putea incepe tratamentul. a zis prompt si clam tata.

Am stranso in brate pe Bella savurand momentele reintalnirii cu ea, chiar daca aveam aceasta tristete care ne coplesea. Dar aveam speranta ca totul va decurge cum trebuie! Aveam incredere in tatal meu. Restul au asteptat in liniste, chiar si Alice si Ashley au tacut, lasand doar scancetele Bellei sa acopere linistea.

-Iertaati-ma .. c ca pl plang acum… Iertati-ma ca va fac nefericiti! frumoasa mea, si in momente ca acestea era altruista, nu se gandea decat la noi.

-Iubito, nu iti cere iertare…

-Edward! s-a plans disperata de durere. Mi-ai lipsit atat! TE vreau langa mine si acum cand te am uite ce se intampla! simtind probabil venirea acestui moment, parintii si prietenii nostri iesisera incet din salon.

-Shh, vom trece peste toate! Impreuna, sunt aici si nu te mai parasesc!

***

Ziua a trecut greu, pana am linistit-o cat de cat pe Bella se facuse ora doisprezece, iar apoi am insotit-o la diferite analize, nedezlipindu-ma de ea.

-Unde mai trebuie sa merg acum? a intrebat sfarsita in timp ce-i impingeam scaunul cu rotile citind fisele ei.

-Mai avem radiografiile si apoi asteptam sa vedem cand iti da drumul, iubire. Ea a incuviintat si  exact cand am intrat in cabinet.

***

In timp ce Bella era la ultimele investigatii eu stateam si asteptam pe hol nerabdator sa o iau acasa.

-Edward arati groaznic! a spus vocea blanda de pe scaunul din fata mea.

-Nu-mi, pasa vreau doar ca Bella sa fie bine! Vreau ca nimic sa nu mai stea in calea noastra, Renee!

-Iti multumesc ca-i fost alaturi de ea.

-NU! Nu-i adevarat! Doar din vina mea ea e acolo! Din cauza ca nu i-am stat alaturi. m-am asezat.

-Edward, eu si Charlie am fost destul de reticenti cand am auzit de aceasta despartire brusca… voi doi erati legati ca guma de creion, erati ca doi poli  opusi care se atrag si mi-am dat seama ca trebuie sa fi fost ceva extrem de grav sa va desparta. Dar tu nu ai mai fi aici, acum in halul acesta daca nu ai iubi-o! Daca nu ai iubi-o ai fi fost demult implicat in alta relatie poate pe alt drum. Ceea ce s-a intamplat cu copilul… si asta imi dovedeste ca o iubesti. Ai fi parasit-o, dar nu ai facut-o!

-Iti multumesc ca ai incredere in mine Renee. Voi avea grija cu toata fiinta mea de ea si o voi proteja iti jur!

-Stiu Edward! Stiu ca asa va fi! Stiu asta din prima zi in care v-am vazut unul langa celalalt la cina organizata de parintii tai.  am suras, cum puteam uita acea zi? cand i-am cantat prima data la pian, zilele de liceeni…

-Doctorul zice ca sunt bine! a spus cu o urma usoara de zambet in coltul buzelor Belle, incercand sa iasa din cabine.

-Trebuia doar sa strigi iubito, nu trebuie sa mergi acum… am ajutat-o eu sa se aseze in scaun.

-Edward! Eu nu sunt handicapata doar obosita dupa…

-Nu mai conteaza scumpo, hai sa te schimbi sa mergem acasa! Vei vrea sa stai cu mama?

-Mami, daca nu te superi as vrea sa stau c Edward…

-O sigur! Dar trebuie sa vii mai des la noi! Si sa o lasi pe mama sa-ti gateasca ceva mancare sanatoasa!

-Mama, tu nu esti o bucatareasa buna! a chicotit Bella. Era incredibil sa o vad pe Renee incercand sa faca pe mama grijulie cu Bella care avea douazeci si trei de ani. Si in plus Edward e un bucatar excelent! a ranjit.

-Iarta-ma puiule! Doar ca mi-a fost atat de frica zilele astea si te iubesc atat de mult! si-a strans ea in brate fiica.

***

Nu-mi venea sa cred cum sora mea imi imbracase iubita. Mai normal ca in toata existenta ei de sora adoptase pentru ea un look simplu! Sinistru de simplu!

Bella purta niste blugi largi, spalaciti si o bluza cu un umar usor cazut gri, iar in picioare nu avea decat niste minunati papuci pufosi de casa.

Am urcat-o in scaunul cu rotile, am saltat geanta pe umar si am plecat.

-Iubito, ia-ti ramas bun pentru ca nu vei mai vedea niciodata acest spital din aceasta perspectiva de pacient! am sarutat-o pe frunte.

***

Am intrat cu Bella in barte in apartamentul ei. NU am mers la mine deoarce acolo erau facute destul de multe ravagi si mai trebuia si o curatenie zdravana. Am lasat bagajul in hol si am intrebat-o daca vrea sa o duc in pat.

-Da. a raspuns simplu odihnindu-si capul pe pieptul meu.

-Ai facut redecorari. am observat.

-Ashley a facut.

-Chiar era asa de urata casa ta? am chicotit.

-Nu, doar ca a fost nevoie dupa ce am dat eu foc… poftim?

-De ce ai facut asta?

-Nu  te tema nu aveam ganduri sinucigase, doar ca dadusem foc la

-Nu conteaza iubire! A trecut! am zis uracandu-ma langa ea in pat.

O tineam strans in brate, iar ea incepuse sa-si mangaie abdomenul prin bluza.

-Nu pot sa cred ca nu mai e aici…

-shh… trebuie sa ne continuam vietile ca totul sa..

-Imi pare rau! Iarta-ma ca nu am fost destul de puternica sa-l tin in mine! Iarta-ma pentru ca nu mai e aici…

-Nu spune asta! NU e vina ta! Si vor mai exista sanse! Te rog, ma auzi? am inceput sa-i scutur trupul usor. nu voiam sa fie o moarta vie, nu-mi doream sa se poarte de parca nu as fi aici! Voiam sa traiasca sa simta viata si sa multumeasca ca nenorocita aceea Tanya a fost pinsa pentru rautatile ei. Voaiam sa rada, sa roseasca asa cum numai ea stia cel mai bine si sa-i muste buza de jos cand nu era sigura pe ceva anume. O voiam pe Bella mea frumoasa, stangace, copilaroasa si in acelasi timp facandu-si o mie de griji pentru cei din jur, cea care zambeste cand simte nevoia si ma iubeste. Cea de care m-am indragostit. Cea din a carei ochi de ciocolata nu-mi mai pot lua privirea, care ma inebunesc si ma fac sa o doresc cu fiecare secunda care trecea.

Toatea aceste cuvinte i-au strapuns inima cand i le-am adresat. Erau dureroase, da, stiam asta. Amandoi am gresit mult si voiam cu fiecare fibra a corpului sa inteleaga ca lucrurile se pot indrepta. Ca nimeni si nimic nu ne va mai desparti si ca eu sunt aici sa o iubesc si sa o ajut! Sa o ajut sa redevina ea si sa treaca peste pierderea ingerasului nostru.  Ingerasul nostru care e aici cu noi acum. Ca n-a plecat,  ca mereu va exista si ne va veghea, noi parintii lui pe care nu i-a cunoscut. Parintii lui care poate nu l-au strans in brate, dar i-au oferit toata dragostea lor din prima secunda in care au aflat de existenta lui.

Spunandu-i aceste cuvinte, dupa nenumaratele vizite la psiholog la care a si renuntat in scurt timp, fiindu-i alaturi, Bella se lumina la fata in fiecare zi. Era mai puternica si increzatoare, chiar daca anumite amintiri dureroase vor exista intotdeauna si nimeni si nimic nu i le va putea sterge, dar macar intelesese ca are de ce sa traiasca si sa zambeasca in fiecare zi cat este pe acest pamant, pentruca viata e grea si asa cum e ea trebuie traita ca pe ultima clipa.

***

Dupa trei luni:

-Nu trebuie sa gatesti pentru mine! A si apropo, nu mai pot! s-a plans Bella de pe scaunul din fata barului, impingandu-si paharul cu suc de fructe. Care dupa parerea ei era scarbos.

-Bella, de cate ori sa ma repet ca fac asta de ceva timp si mereu voi gati pentru iubirea mea~sarut~ si ca trebuie sa bei~sarut~multe~sarut~lichide~sarut~sa te hidratezi~sarut~

-Dar a trecut atat de mult timp! Sunt okay acum!!

-Incapatanata mea mica! Trebuie sa respectam sfaturile doctorilor.

-Uff, bineeee! Ce gatesti?

-Secret!

-E secret in fiecare seara! s-a plans. am scos limba la ea. Pot sa te ajut? Macar sa spal vasele!

-Nu.

-Ma simt ca o idioata nefacand nimic! Vii dimineata si imi aduci sa mananc la pat, ma duci la scoala, ma aduci si imi gatesti! Am noroc ca nu ma duci si la baie de mana!

-Vrei sa mergi la baie?

-NU!

-Glumeam! Vreau sa-mi rasfat printesa si sa recuperez timpul pierdut!

-Dar nu asa!

-Ai vreo idee mai buna?

-Defapt, Da!

-Poate dupa ce mancam! am zis jucaus intorcandu-ma la treba mea. Incercare esuata! Ea ma prinsese de tricou.

-Poateee? a intrebat mirata.

-Poate, sigur da!

-Mai bine! Deciiii… ce mancam?

-Ravioli!

-Ai fost bucatar in alta viata?

-Poate!

***

-Stooop! tipa Bella.

Eram amandoi tolaniti in pat si eu o gadilam pe ea de zece minute.  Era asa frumoasa!

-TE IUBESC!

-Eu nu! Daca te opresti poate ma mai gandesc! chicotea ea.

-Tu nu ai zis asta! am zis dandu-ma la o parte de pe ea.

-ED! a tras ea de mine, credea ca sunt suparat, dar eu abia ma abtineam sa nu rad de situatie. Eu intors cu spatele la ea, aratam ca doi copii! A fost o gluma, prostutule! Daca nu te iubesc eu pe tine, atunci pe cine?

-Pe Emmet? am zis parand suparat.

-Esti bolnav! s-a trantit ea langa mine.

Au treecut cam cinci minute, dupa care i-am  simtit mana pe spatele meu.

-Ce faci?

-aaaa deci acum domnul suparici  vorbeste cu mine! apoia aruncat cu perna in mine in drum spre baie.

-Oooo ce-am sa-ti mai fac! am zis incepand sa o alerg prin casa.

-Ce-ai sa-mi faci? radea ea galagios.

-Asta! am luat-o pe sus si ne invarteam prin camera. TE iuubeesc!

<<Cioc>> <<Cioc>>

-PE bune? a intrebat suparata. Du-te tu. Oricine ar fi da-l afara! O! Inafara de fete!

-Adica soramea e mai importanta ca mine?

-Cateodata… a chicotit. Glumeeesc! a zis deja din dormitor.

-Ce doriti? i-am zis barbatului cam la varsta a doua din fata mea.

-Sunt vecinul de jos. VA rog sa nu mai faceti galagie!

-Da, bine! PA!

Nu-mi statea in fire sa ma port asa cu oamenii in varsta, dar asta era enervant ca ma intrerupea de la timpul petrecut cu Bella.

Am revenit la Bella. Spre surprinderea mea ea dormea frumos inainte ca macar sa ii pot spune noapte buna. Am invelit-o usor si m-am indreptat spre baie  sa ma schimb.

Am pus capul pe perna si am adormit instantaneu, tinand-o pe Bella in brate. Am adormit cu gandul la ea… cu gandul la cum ne-am cunoscut prima data…

-Heyyyy!!! Tu nu vezi pe unde mergi? fusese reactia ei in prima faza.

-O doamnee ce prost sunt!! Scuza-ma ! ma balbaiam eu.

-Aaaa.., eu sunt Bella, incantata.

-Aaaaa….  pot sa te invit la cafenea dupa ore?”

Fusese de asemenea si prima data cand indraznisem sa o intreb daca vrea sa iasa cu mine, iar ea a refuzat politicos.

Alte amintiri m-au navalit:

” -Scuza-ma pot avea un dans de la domnisoara?

-Nu, nu poti avea! Asa ca ai face mai bine sa te cari! m-am rastit eu la unul din tipii din club inseara cand am avut primul nostru dans”.

Amintiri precum serile furtunoase cand doremeam langa ea sa o pot linisti, prima data cand i-am declarat dragostea mea, sau prima noapte cand am iubit-o la propriu… Astfel de amintiri intra in topul celor mai bune zile si nopti ale mele si imi amintesc cu fiecare clipa ce puteam sa pied din cauza prostiei si neatentiei mele… existenta mea, motivul pentru care traiesc…

TO be continued….

________________________________________________________

E tarziu stiu… mii de scuze ca v-am lasat sa asteptati.

Sonia:*

Anunțuri

13 gânduri despre &8222;Cap.24 – To be strong&8221;

  1. desi ai intarziat cu capitolul ma bucur ca ai postat si ca cei doi s-au inpacat
    sper sa se intample ceva …nush ce …dar bella sa ramana din nou insarcinata dar cu copilul lui edward sa-si faca niste analize iar clarise sa spuna ca s-a inselat in privinta bellei si ea poate sa fca din nou copii cu edward

  2. Vai cat ma bucur ca sut din nou impreuna!:x
    Sper din toata inima ca, Carlisle sa se fii inselat si Bella sa poate fii insarcinata cu, copilul lui Edward…:x
    Abia astept urmatorul capitol, care sper sa apara curand :*:*:*

    • Le continui pe amandoua, dupa cum am mai spus, am fost ocupata o perioada si inspiratia nu prea m-a mai vizitat :)) Oh si oricum credeam ca nu prea am cititori, dar fitit fara grija tot voi mai posta cat se poate de repede.

    • cat de curand. Ideea era ca eu sunt intr-o situatie delicata cand vine vorba de timp si mi-as dori sa vad mai mult din partea voastra. Macar sa stiu ca am pentru cine scrie 🙂 Respect pentru toti cei ce citesc. Sonia.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s