Visele copilariei!

                                 Visele copilariei

 

Fiecare dintre noi are o înfăţişare, o mentalitate, o imaginaţie proprie şi gusturi diferite.

La vârste mici imaginaţia noastră ţesea lumi de basm, visam la prinţi şi prinţese, la broscuţe şi alte animale de pluş ce se regăseau în povestile ce ne erau citite seară la culcare, de dragii noştri părinţi.

Îmi amintesc de casa bunicii!

Visez să-mi mai văd bunica măcar o dată! Să o privesc în scaunul ei verde,scorojit, legănându-se în el, în timp ce mă veghea jucându-mă cu vechile mele jucării ce-mi erau atât de dragi!

Îmi amintesc  că le luam cu mine în vis, în grădină mea fermecată, unde plutea puf de păpădie magic, unde era veşnic noapte cu cer înstelat! În visele mele mă puteam ridica până la stele! Şi dacă le atingeam se transformau în prajituri…

Mă visam stând în mijlocul grădinii printre maci roşii, jucându-mă şi nimeni şi nimic nu mă deranja.

Era basmul meu şi nimeni nu îl tulbura, dar am crescut şi la vârsta mea am idealuri şi vise măreţe de urmat! Şi dacă vă întrebaţi: da… îmi lipseşte vechea mea lume, dar îndrăznesc să mă mai gândesc la ea din când în când.

Cu toţii am avut vise şi vom avea. Unii au visat poate la o lume plina de jucarii, altii poate la ciocolata… O da! Ce mult imi e dor de copilarie cand ma bucuram la fiecare fleac, cand ne bucuram cu totii de fiecare inghetata sau cand zburdam veseli cu talpile goale pe iarba moale si umeda, dimineata, in curtea bunicilor, cand culegeam cirese din pom si le mancam cu atata pofta!

Pentru mine cele mai frumoase momente ale copilariei mi se pareau sarbatorile de iarna, cand impreuna cu parintii mei mergeam in vacante la munte si priveam peisajul feeric, alb de basm, cu stresinile caselor impodobite de ghirlande de cristale, sau cum stateam in jurul bradului cantand colinde si visam la cadourile ce urma sa le primim.

Putem defini copilaria ca un izvor de vise! In ochisorii nostri inocenti de copii tot ce ne inconjura ni se parea necunoscut, mare si interesant! Cum stateam si ne jucam de dimineata pana seara! Si acum imi mai aduc aminte de jocurile banale inventate pe moment, mereu imi voi aduce aminte de ele oricat de mult m-as maturiza deoarece erau momente de bucurie petrecute alaturi de prieteni dragi.

Imi amintesc cu amuzament cum, in copilarie, intalneam pe cineva nou si peste zece minute ne jucam ca si cum am fi fost cei mai buni prieteni. Asta era frumusetea copilariei! Traiam fiecare in lumile noastre si nu aveam prejudecati, nu respingeam pe nimeni si aveam propriile noastre vise, care mai de care trasnite si imposibile, cum ar fi cele o mie de papusi ce ni le doream cu toatele.

Lumile fiecăruia dintre noi au făcut involuntar, poate… loc grijilor şi vieţii de şcolar.

Parcă mai ieri aveam şapte anişori şi când priveam în jur vedeam imagini cu totul diferite de cele pe care le văd acum, ochii mei vedeau o lume mare, necunoscută, diferită de cea în care crescusem până atunci.

Şi acum sunt copil, dar nu aşa că atunci, deja nu mai cred atât de puternic în poveşti, nu mai fac năzbîtii. Singurele fiinţe care mă fac să mă simţ copilul de atunci sunt doar părinţii şi prietenii mei, care în fiecare zi îmi reamintesc de acele minunate momente petrecute în copilărie.

Dar nu trebuie să ne descurajăm! Trebuie să visam în continuare cât vom trăi!

––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––

O compunere foarte draga mie cu care am participat la un concurs de limba romana, astept pareri.

Kisses and free hugs!

Sonia:*:*

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s